Ștefan Bănică jr: ”Îi adora pe Stan și Bran, Charlie Chaplin. Îi plăceau și desenele animate, cele clasice cu Tom și Jerry sau Bugs Bunny, și râdea la ele ca un copil. Era un împătimit al pescuitului. Știa să poarte orice fel de pălărie și era foarte deschis cu oamenii oriunde s-ar fi dus. Nu ieșea din casă până când nu-ți lustruia pantofii și n-avea pantalonii călcați la dungă.”
Lucian Pintilie îl compara cu Alberto Sordi. “Era un actor extraordinar, pentru că și-a păstrat, dincolo de acea rezistență la tentația pe care o face publicul, o autenticitate nemaipomenită de tip tragic, o dimensiune tragică neobișnuită la actorul comic, întâlnită rar doar la unii, o dimensiune tragică întrevăzută printr-o lupă de grotesc extreme de pasională.”
Fănuș Neagu: “ Ștefan Bănică era logodit cu iluzia, cu victoriile și înfrângerile repetate, cu dragostea de năluci, cu mărgăritarele ce întârzie în suflet ca să răsară în lume mai adânc luminoase, mai aproape de inimă. El știa că enigmele scenei și ale cântecului țin de zei și icoane, iar că viața pe scenă e o credință și o amăgire, o răsturnare în moarte și un polei de aur, fecundând Catapetesmele neamului nostru. El s-a luptat și a reuțit mereu să adauge un inel de sidef ecoului ce-și zbate aripa, fără să se stingă vreodată, în noaptea sălilor unde visăm lumi ce trăiesc neștiute în oceanul din sângele nostru, ne înălțăm în miracolul dragostei și ideile se împurpurează cu miresme.”
Octavian Sava: “Dar în câte roluri n-a jucat Bănică? Venit la București, a fost un formidabil Mitică Popescu, din piesa lui Camil Petrescu, la Teatrul Regional.
La Teatrul CFR –Giulești, a fost îndelung aplaudat în "Băiat bun dar cu lipsuri", piesa scrisă de Nicuța Tănase. La același teatru, în 1972, a interpretat rolul lui Decebal Necșulescu din piesa "...Escu" a lui Tudor Mușatescu, o continuare firească a faimosului "Titanic –Vals". Bunul meu prieten, Mihai Petrovici, un împătimit al teatrului, susține că a fost, la vremea aceea, cel mai bun spectacol nu numai al Teatrului Giulești, dar chiar al întregii țări. Într-o cronică scrisă atunci, Dinu Săraru afirma: “ (...) Foarte bun Ștefan Bănică în Decebal Necșulescu, construind cu plasticitate imaginea unei lichele politice perfecte și fermecătoare".
Ajuns mai apoi la Teatrul "Bulandra", Bănică a creat un neuitat Pristanda din "Scrisoarea pierdută", în regia lui Liviu Ciulei. Iar Lucian Pintilie l-a distribuit în "Iordache" din "D’ale Carnavalului", unde comicul fostului student al lui Al. Finți a fost absolut irezistibil. Și nu e cu putință să nu pomenim de pateticul Bănică din "De ce trag clopotele, Mitică?", controversatul film al lui Pintilie. Combinând "D’ale Carnavalului"cu monologul "1 Aprilie", tot din opera lui Caragiale, regizorul i-a încredințat lui Bănică rolul petrecărețului care, înecat în lacrimi, relatează moartea lui Mitică produsă în urma unei farse stupide.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu